Despre
Așezămintele Ion I.C. Brătianu - cunoașterea și reutilizarea patrimoniului mobil în București, 2022
În 1930 se finalizau lucrările Așezămintelor Ion I.C. Brătianu, ansamblul de clădiri din Strada Biserica Amzei 5-7, care rămâne astăzi unul dintre cele mai apreciate exemple de arhitectură neoromânească găsite în București.
Istoria Așezămintelor în ultimii aproape 100 de ani este complexă și greu încercată, dar astăzi privim cu optimism la viitor și la un posibil centenar al acestui ansamblu de patrimoniu, celebrat prin reintegrarea sa cu succes în circuitul public cultural al orașului.
ROMANIAN DESIGN WEEK 2022 // CONTEXT
În primăvara 2022, în contextul aniversării a 10 ani de Romanian Design Week, organizatorul The Institute în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România – Filiala București va redeschide Așezămintele Ion I.C. Brătianu pentru publicul larg, pe perioada celei de-a 10-a ediții de festival, într-o încercare de reconectare a comunității bucureștene cu acest monument situat în inima orașului, care face legătura între Piața Amzei și Bulevardul Dacia.
De-a lungul edițiilor sale, considerând necesară promovarea, educarea și informarea corectă cu privire la patrimoniul local, Romanian Design Week, prin Fundația The Institute, a (re)deschis temporar clădiri emblematice din București pentru public. Evenimentul - platformă și-a asumat încă de la început misiunea de a contribui la dezvoltarea comunitară și urbană și consideră oportun și necesar să ne îndreptăm atenția asupra istoriei și să oferim și dezvoltăm manifestări contemporane, relevante și mai ales utile prin care învățăm să o sărbătorim, amintim și prin care să aprofundăm moștenirile culturale, istorice și arhitecturale cu care am fost încredințați.
Proiectul derulat în jurul Așezămintelor Ion I.C. Brătianu nu vine către public doar cu o lecție de istorie asupra construcției și contextului în care a fost creată ci vrea să transmită un mesaj despre cum integrăm patrimoniul construit nefolosit în prezent, despre cum îl aliniem nevoilor comunității, în beneficiul acesteia, învățând să îi atribuim diverse funcțiuni publice: culturale, recreative, educative, comerciale etc.
ADMINISTRAREA AȘEZĂMINTELOR // VIITORUL
Gândită la începuturi ca o bibliotecă de uz public pusă la îndemâna cetățenilor de Brătieni, clădirea a fost ulterior însușită și reutilizată în timpul regimului comunist, pentru ca mulți ani în democrație să rămână încă una din construcțiile interbelice valoroase uitate în București. Astăzi, totuși, are șansa de a intra în atenția publică, prin încercările instituției care o are în administrare – Biblioteca Națională a României.
„Biblioteca Națională a României își propune restaurarea, transformarea și activarea Aşezămintelor Ion I.C. Brătianu, prin reintroducerea în circuitul cultural a imobilului care a aparținut familiei Brătianu. Fiind o clădire de patrimoniu, cu un istoric impresionant, clădirea Așezămintelor Ion I.C. Brătianu va reprezenta un reper cultural și istoric al capitalei, devenind, cu timpul, un obiectiv cultural, istoric și chiar turistic recunoscut la nivel național și internațional. Veritabilă bijuterie a arhitecturii interbelice, aflată în centrul Bucureștiului, clădirea este emblematică pentru istoria și cultura țării noastre, redeschiderea sa pentru public fiind necesară în contextul cultural bucureștean.
În vederea restaurării clădirii, Biblioteca Națională a României a depus documentația necesară includerii ansamblului de patrimoniu Aşezămintele I.C. Brătianu din strada Biserica Amzei nr. 5-7, în cererea de împrumut realizată de Guvernul României, ca urmare a aprobării Memorandumului cu tema Acord de principiu privind contractarea unui împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliul Europei, în valoare de până la 216 mil. EUR, în vederea susţinerii proiectului privind reabilitarea patrimoniului construit și modernizarea unor clădiri culturale din România, cerere ulterior aprobată” – conform unui material publicat pe site-ul oficial al Bibliotecii Naționale în 7 octombrie 2021.
ARHITECTURA NEOROMÂNEASCĂ // O PRIVIRE DE-APROAPE
Vizavi de Biserica Amzei se face intrarea într-o curte de mici dimensiuni a cărei funcționalitate principală astăzi este de parcare pentru rezidenții corpurilor anexe ale Așezămintelor Brătianu (și nu numai). Aici, la câțiva pași distanță, se găsesc intrările în cele 5 corpuri ale ansamblului.
Ansamblul în sine este un exemplu de arhitectură neoromânească semnat de Petre Antonescu, ale cărui detalii se lasă descoperite doar într-o căutare voită. Chiar dacă acesta are deschidere către două zone centrale, atât în strada Biserica Amzei, cât și în Bulevardul Dacia, rămâne la fel de puțin vizibil și de o parte și cealaltă.
Dacă te afli pe partea cu Bulevardul, trebuie să tranzitezi aleile micului parc cu statuia centrală a lui Ion I.C. Brătianu, aceeași care a fost dată jos și ținută în condiții improprii timp de 53 de ani în timpul regimului comunist, pentru a te apropia să observi coloanele, arcadele îmbogățite și detaliile ornamentale specifice stilului (cum sunt antrelacul și rinceaul).
La interior, în corpul A, cea mai impresionantă încăpere rămâne probabil sala de lectură, perfect luminată natural, aerisită și înaltă, unde domnesc mese și scaune din lemn sculptat, grele și impunătoare asemenea istoriei pe care o poartă, deasupra cărora străjuiesc 3 candelabre impresionante ale căror onduleuri armonizează geometria sălii, încadrate de două coloane minuțios detaliate – aducând ceva din atmosfera unui lăcaș religios bizantin.
Mobilierul de lemn încă se regăsește în multe încăperi ale casei, la fel ca ușile masive ornamentate și detalii arhitecturale care s-au conservat de-a lungul timpului, dar care se degradează pe zi ce trece în absența unui plan real de intervenție.
În căutarea unui stil arhitectural specific românesc și prin contribuțiile semnificative ale arhitecților Ion Mincu și Ion N. Socolescu, s-a format la finalul secolului XIX arhitectura neoromânească sau neobrâncovenească, în cadrul Art Nouveau-ului din România (Paul, Constantin (1977). Mică Enciclopedie de Arhitectură, Arte Decorative și Aplicate Moderne. Editura Științifică și Enciclopedică). Perioada interbelică, în care imobilul lui Brătianu era în plin șantier, a reprezentat însuși apogeul stilului.
Rămânem astăzi în București cu mai multe astfel de exemple de arhitectură neoromânească pe care le privim apreciativ, așa cum facem cu arhitectura valoroasă din jurul nostru, ceea ce nu ne motivează decât înspre salvarea și reintegrarea în viața orașului a unor astfel de clădiri de patrimoniu (sau nu doar) cum sunt Așezămintele Brătianu. Astăzi, mai suntem recunoscători pentru Muzeul Național al Țăranului Român, Școala Centrală, Casa Lahovari, Primăria Sectorului 1, Vila Minovici, Palatul Kiseleff, Biserica Amzei și nu numai.
CASELE BRĂTIANU // PRIN CONTRIBUȚIA ARCEN:
În zona istorică Amzei, într-unul dintre cele mai efervescente cartiere din București ridicate de-a lungul Căii Victoriei și la doar câțiva pași de Ateneul Român, se află, într-o aristocratică izolare și liniște, reședința celui mai important prim-ministru al României moderne, Ion I.C.Brătianu. O bijuterie neoromânească a cărei construcție începe în martie 1908, când Elisa Brătianu (născută Știrbei), recent măritată cu Ion I.C. Brătianu, cumpără de la generalul Ștefan Fălcoianu imobilele (atestate 1870) situate în București, în strada Lascăr Catargiu nr. 3-5, azi strada Biserica Amzei.
Având în comun cu Ion I.C. Brătianu pasiunea pentru promovarea tradiției naționale în arhitectură și artele noi, într-un context unic al nașterii națiunii române, Petre Antonescu devine în anul 1903 arhitectul oficial al familiei Brătianu. El este cel care va realiza soclul celebrei statui a lui Ion C. Brătianu din actuala Piața Universității, iar câțiva ani mai târziu, va fi rugat de Ion I.C. Brătianu să ridice viitoarea sa reședință, o splendidă vilă neoromânească ridicată în anii 1910-1912 peste drum de Biserica Amzei.
Reședința familiei Brătianu, care are deschidere atât dinspre Biserica Amzei, cât și dinspre bulevardul Dacia, este ridicată în stilul arhitecturii neobrâncovenești și are schema vilelor pariziene, transpusă sub forma unei aripi de mănăstire muntenească. Comanditarul, în persoana ministrului de interne din guvernul de la București, viitor prim-ministru al României, își dorea o locuință modernă-manifest, care să sugereze rolul său public și implicarea sa în construcția noii națiuni române. Noua locuință trebuia, așadar, să exprime statutul comanditarului. Imobilul este inspirat din vechea arhitectură românească cu elemente orientale, bizantine și renascentiste, tradițională și eclezială.
Biblioteca, atelierul doamnei Elisa Brătianu și biroul lui Ionel Brătianu sunt încăperile cele mai rafinate ale casei, o replică a arhitecturii interioare a caselor domnești brâncovenești proiectate cu bolți, cupole, arce și coloane cu capiteluri, ce simbolizează statutul aristocratic al proprietarului și apartenența sa la elita vremii. Multe ornamente ale casei sunt preluate ca replici de la Palatul Mogoșoaia, Mănăstirea Văcărești și Hurezi, toate mărci ale stilului brâncovenesc. În interior multe încăperi au fost boltite după modelul vechilor case mănăstirești (un exemplu fiind camera care adăpostea biroul omului de Stat). Stucaturile sunt foarte îngrijite, iar ușile principale sunt încadrate cu motive românești. Tâmplăria era inițial din stejar și nuc, iar scările interioare – de marmură.
În noiembrie 1928, la un an de la stingerea din viață a lui on I. C. Brătianu, se constituie din inițiativa soției Elisa și a fraților săi, Fundația Așezămintele Brătianu, care își vor avea sediul în casele din str. Biserica Amzei nr. 5. Pe lângă numeroasele activități pe care dorea să le realizeze (punerea la dispoziția publicului a bibliotecii lui Ion I. C. Brătianu adusă la București de la Florica, publicarea discursurilor acestuia sau expoziții), Fundația își propunea și ridicarea unui monument, care să-1 reprezinte pe Ion I. C. Brătianu, statuie care există până azi în parcul din spatele casei dinspre Bulevardul Dacia.
Strângerea fondurilor pentru executarea lucrării a început încă din anul 1930, dar punerea în mișcare a proiectului monumentului s-a făcut abia în 1935. Tot atunci, s-a constituit și un comitet din care făceau parte foști colaboratori ai lui Brătianu, sub conducerea lui Alexandru Lapedatu, președintele de atunci al Academiei Române, ministrul cultelor și artelor, comitet care a încredințat executarea lucrării sculptorului croat Ivan Mestrovici.
Prețul lucrării s-a ridicat la 46.467 franci elvețieni și a fost gata de a fi adusă în țară, doi ani mai târziu, la începutul anului 1937. Concomitent cu realizarea monumentului s-au întreprins și procedurile cumpărare și pregătire a terenului, pe care urma sa fie așezată statuia.
Puțini bucureșteni mai știu că aducerea statuii semnate de Mestrovici a dus și la amenajarea specială a unei piațete în str. Victor Emmanuel nr. 6 lângă casele Brătianu. Autorul proiectului piațetei, realizat după sugestiile date de Mestrovici, a fost arh. Horia Teodoru, care în vara lui 1937 finalizează amenajarea și amplasează statuia. În toamna aceluiași an avea să fie organizată ceremonia de inaugurare, care ar fi marcat comemorarea a zece ani de la moartea lui Ion I. C. Brătianu, însă solemnitatea s-a amânat cu un an pentru că în toamna lui 1937, Elisa Brătianu era suferindă și inaugurarea nu se putea face în lipsa ei.
La evenimentul de dezvelire a statuii participă cele mai importante nume ale lumii românești de atunci: Eliza Bratianu, Sabina Cantacuzino, Dinu Brătianu, Gheorghe Bratianu, Gheorghe Tătărăscu, Constantin Argetoianu, Armand Călinescu, Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Constantin Rădulescu Motru sau Petre Antonescu.
Dar statuia va avea o viață scurtă pe acel amplasament. Zece ani mai târziu, soldații sovietici au încercat să distrugă statuia lui Ionel Brătianu. Pe statuia de granit sunt și azi urme de gloanţe. Pentru că era din granit, statuia nu a putut fi topită de către comunişti, aşa cum făcuseră cu alte statui. Timp de 40 de ani, în perioada 1948-1988, statuia a fost depozitată în curtea Combinatului Plastic Bucureşti. Ulterior a fost dusă la Conacul Goleştilor din Argeş, iar din 1992 a fost amplasată pe Bulevardul Dacia din Bucureşti.
MOȘTENIREA ANSAMBLULUI CULTURAL
Din materialul, „Asociaţia culturală AŞEZĂMÂNTUL IONEL I.C. BRĂTIANU", semnat de drd. Ionel Ioniță în București-Materiale de Istorie și Muzeografie (2017) aflăm că:
Biblioteca lui Ionel l.C. Brătianu din conacul Brătienilor de la Florica era mai mult decât o serie de cărţi adunate de-a lungul timpului şi adăugate la biblioteca părintelui său Ion Brătianu. Era o adevarată colecţie de cărţi alături de care se aflau hărţi, stampe şi documente.
Aducerea acestor colecţii la Bucureşti îl preocupase şi pe Ionel Brătianu, dar decesul său a stopat intenţia de a transfera în capitală biblioteca şi de a o pune la dispoziţia celor interesaţi. Pe parcursul perioadei 1929 - 1935 biblioteca a sporit numeric de la 6000 la aproape 20.000 de volume. Toate cărţile erau inventariate şi catalogate şi se aflau "în legături făcute cu multă îngrijire, legături care constituesc o caracteristică a Bibliotecii Ion l.C. Brătianu." La începutul anului 1935 biblioteca era gata să fie deschisă publicului. Cu toate acestea, ea nu va fi deschisă decât în 24 noiembrie 1935. Activitatea Aşezământului nu se limita însă numai la biblioteca propriu-zisă. Acţiunile culturale erau structurate pe cele două secţiuni principale: secţiunea Publicaţiilor şi biblioteca Ion I.C. Brătianu.
În cadrul Secţiunii Publicaţiilor se începuse editarea discursurilor lui Ion I. C. Brătianu. […]În afară de editarea discursurilor lui Ion I.C. Brătianu, Aşezământul îşi propunea strângerea de materiale în vederea realizării unei biografii complete a lui Ionel Brătianu.
Doamna Anca Andreescu este șef șerviciu Colecții Speciale din cadrul Bibliotecii Naționale Române și s-a ocupat de mutarea fondului de carte și manuscriselor. Într-un interviu pentru Historia.ro, vorbește despre procesul de transfer al documentelor în noul sediu al Bibliotecii Naționale, care s-a întâmplat în anul 2011:
În momentul mutării acestora în noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României, în iulie 2011, Colecţiile Speciale aveau în jur de 350.000 de documente, reprezentând manuscrise, carte veche şi rară, stampe, hărţi, fotografii, documente de arhivă, periodice româneşti vechi. Acesta este fondul de patrimoniu al Bibliotecii Naţionale, îmbogăţit prin donaţii şi achiziţii de-a lungul a 60 de ani. Fondurile de patrimoniu au fost ambalate şi transportate cu maximă grijă, respectându-se legislaţia în vigoare; inclusiv Paza transporturilor bunurilor şi valorilor importante, precum şi a transporturilor cu caracter special.
În continuare, pentru aceeași publicație, șeful serviciului Colecțiilor Speciale vorbește despre starea clădirii (în special corpul A al Așezămintelor), aceeași în care a lucrat timp de câțiva ani cu colegii din echipele Bibliotecii Naționale:
S-a luat decizia mutării tuturor fondurilor, nu numai a celui de carte, în noul sediu, deoarece starea clădirii punea în pericol colecţiile de documente: instalaţia de încălzire nu mai funcţiona, clădirea era plină de igrasie şi mucegaiuri care puteau afecta iremediabil documentele. În noul sediu sunt asigurate condiţii optime de conservare a documentelor de patrimoniu: valori temperatura/umiditate controlate şi menţinute în parametrii menţionaţi în HG 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile, stingere cu gaz inert în depozite, mobilier nou, tratat special pentru depozitarea unor astfel de colecţii.
Astăzi, Fondul Brătianu din arhiva istorică a Bibliotecii Naționale cuprinde câteva mii de volume, dosare, corespondențe naționale și internaționale, articole de ziar, notițe și ciorne, statistici demografice, telegrame și transcrieri, o parte dintre acestea referindu-se la activitatea Așezămintelor: scrisori de mulțumire către donatori, tabele cu lucrările donate, facturi, adeverinţe, chitanţe plată (efectuate şi prin intermediul Băncii Româneşti) pentru achiziţii de cărţi (şi din străinătate); efectuarea unor lucrări de legătorie şi restaurare.
Lista de documente din Fondul Brătianu poate fi consultată pe site-ul oficial al Bibliotecii Naționale aici, iar mai multe materiale pot fi vizualizate în secțiunea biblioteca digitală.
DIN 1908 PÂNĂ ASTĂZI: începuturile
Ion I. C. Bătianu în timp ce sosea cu coroana Regelui Ferdinand cu ocazia ceremoniilor de încoronare de la Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. Pozitiv pe hârtie cu gelatino-bromură de argint. Fotografie românească Fotografie tip carte poştală ilustrată - fotografie si descriere conform Bibliotecii Digitale Nationale.
Construcția ansamblului a fost demarată în 1908 la inițiativa lui Ion I.C. Brătianu, iar lucrările s-au finalizat 22 de ani mai târziu. În 1928, la un an după moartea omului politic, soția lui, Elisa Brătianu (născută Știrbey) a demarat acțiunile necesare împreună cu familia și colaboratorii lor pentru a înființa Așezământul Cultural Ion I.C. Brătianu, în special biblioteca pe care el și-a dorit-o atât de mult.
Atunci, Elisa Brătianu a donat parte din averea personală Așezământului nou înființat: terenul aflat în Strada Biserica Amzei, dar și aproape 6000 de volume importante pentru bibliotecă, care au fost lăsate moștenire familiei de Ion I.C. Brătianu. Cu această ocazie, clădirea a fost extinsă cu un corp și au fost mutate cărțile păstrate de Brătianu la vila Florica, acolo de unde plănuia să le aducă la București încă din timpul vieții. Donația Brătienilor a fost făcută în beneficiul Academiei Române.
Portret de studio al Elisei Al. Marghiloman, născută Prinţesă Ştirbey, recăsătorită cu Ion I. C. Brătianu. Pe avers este aplicată ştampila roşie a Muzeului Al. Saint Georges. Pozitiv pe hârtie, platinotipie. Fotografie românească Provine din fondurile fostului Muzeu Al. Saint Georges, donaţia Marieta Catargi, 1948, Bucureşti. I. Spirescu - conform Bibliotecii Digitale Nationale.
În 1937 s-a deschis și grădina bibliotecii – în prezent parcul din fața ansamblului ce dă spre Bulevardul Dacia și care adăpostește în centrul său statuia lui Ion I.C. Brătianu. Astăzi, grădina este una dintre cele mai vechi din capitală, deși este rar accesată de comunitatea bucureșteană.
Înfiinţat ca asociaţie culturală, din iniţiativa Elisei Brătianu, soţia lui I.I.C. Brătianu şi a fraţilor Vintilă şi Constantin I.C. Brătianu, Aşezământul avea ca scop „întărirea simţămintului naţional în poporul român prin publicarea actelor şi documentelor relative la istoria României, publicarea lucrărilor ştiinţifice şi de popularizare a cunoştinţelor istorice, sociale şi economice, organizarea şi întreţinerea unei biblioteci publice" – conform colecției de documente ale Muzeului Municipiului București (Aşezământul Ion l.C. Brătianu, Consiliul de administraţie, Procese verbale).
DIN 1908 PÂNĂ ASTĂZI: al doilea război mondial
Al doilea război mondial a ridicat probleme, într-o primă fază, pentru încetinirea activității bibliotecii și alinierea la noul ritm al vieții într-un București temător, și, inevitabil ulterior, pentru punerea în siguranță a tuturor volumelor și documentelor vulnerabile în fața bombardamentelor.
Atacurile din 1944 asupra capitalei au avariat parțial și Așezămintele Brătianu. Pe lângă pagube la nivelul clădirii și mobilierului, atunci s-au pierdut și o parte din colecții – dar majoritatea bunurilor bibliotecii au fost protejate și salvate prin depozitarea fie în subsolul clădirii, fie în afara Așezămintelor.
DIN 1908 PÂNĂ ASTĂZI: perioada comunistă
În 1948, la doar câțiva ani după ce biblioteca pusă în folosință își câștiga popularitatea în rândul oamenilor de carte și bucureștenilor curioși, regimul comunist deposedează Academia Română de întregul său patrimoniu.
Până la finalul anului 1989, părți din Așezămintele Ion I.C. Brătianu au trecut, pe rând, în subordinea Sfatului Popular al Raionului Stalin, Secției Gospodăriei de Partid C.C. a Partidului Muncitoresc Român și ICRAL Herăstrău.
DIN 1908 PÂNĂ ASTĂZI: regimul juridic al ansamblului
După 1989, corpul principal A este dat în administrare Bibliotecii Centrale de Stat și Universității Populare, corpul C se află în administrarea Uniunii Artiștilor Plastici prin Muzeul Municipiului București, iar corpurile B, D și E se împart între asociații de proprietari și Primăria Municipiului București.
ASTĂZI // MÂINE
Astăzi suntem recunoscători pentru alte bijuterii neoromânești. Suntem recunoscători în comunitate pentru Muzeul Național al Țăranului Român, Școala Centrală, Casa Lahovari, Primăria Sectorului 1, Vila Minovici, Palatul Kiseleff, Biserica Amzei și nu numai. Suntem recunoscători pentru patrimoniul mobil și imobil pe care îl valorificăm, lucru ce nu ne îndeamnă decât să conectăm energiile comunității, autorităților și administrației publice pentru crearea de mai multe astfel de exemple la care să ne raportăm în viitor.
În 2022, Așezămintele Ion I.C. Brătianu vor fi deschise temporar pentru a marca 10 ani de Romanian Design Week, festivalul ce își propune să participe la dezvoltarea comunitară și urbană.
În anii următori, sperăm să le găsim pe aceeași listă a imobilelor pentru care suntem recunoscători că sunt puse în siguranță și redate oamenilor și prezentului.
credite foto: Alberto Groșescu // partener: ARCEN